După 24 de ani în Italia, Alexandru și Anca s-au întors în România să-și împlinească visul în Sighișoara. Afacerea care arată că totul este posibil

Aproximativ 1,1 milioane de români au plecat la muncă în Italia, ilustrând cea mai mare populație de conaționali dintr-o singură țară în afara României. Alexandru și Anca din Sighișoara s-au numărat printre ei timp de peste 20 de ani. În 2017, au revenit însă pe meleaguri mioritice pentru a-și împlini visul de-o viață.

România are o problemă acută cu migrația și natalitatea negativă. La un moment dat, singura țară care ne depășea la migrație era Siria, iar acel teritoriu era năpăstuit de război. În funcție de unde îți informația, în cea mai mare parte a timpului, aproximativ 6 milioane de români se află peste graniță. În pandemie, numărul lor s-a diminuat simțitor, dar și-a revenit între timp.

Pe cât de grea este însă viața în România, cei mai mulți români pot confirma că nici să fii departe de țara în care te-ai născut nu este ușor. Deși ai spune că după 20 de ani într-o țară străină te-ai integrat de minune acolo, ai învățat limba perfect și ai ajuns să obții un salariu mai multe decât rezonabil, realitatea este mai complexă decât pare la prima vedere. Dorul de casă, familia, prietenii, ambiția de a face o afacere pe pământ românesc, toate te fac, la un moment dat, să revii.

Alexandru și Anca și-au deschis o afacere de familie, Restaurant Michelangelo

Printre cei care au făcut acest pas, deși recunosc cu toată seninătatea că nu ar recomanda efortul altor românii de peste graniță, se numără și Alexandru Varga împreună cu soția lui, Anca. Cei doi au creat Restaurant Michelangelo în Sighișoara, o afacere de familie, în care el gătește și ea servește.

Nu ar fi fost ușor nici în alte orașe din România, dar în acest pol turistic al Transilvaniei a fost cu atât mai greu. În timp ce mulți români care vin în Sighișoara visează la gulaș, ciorbă de fasole în pâine sau o ceafă de porc la grătar cu câțiva mici, la Restaurant Michelangelo se servește exclusiv mâncare italiană, ca la ea acasă.

Toate ingredientele sunt din Italia, furnizorii sunt italieni, iar abilitățile din spatele tigăilor au fost finisate în nu mai puțin de 24 de ani în bucătăriile din Florența. Ar fi fost cel puțin ciudat să vină acasă și să facă ciorbă de fasole, având în vedere aptitudinile pe care le-a dobândit în peninsulă. Scopul lui Chef Alexandru a fost și rămâne să arate că bucătăria italiană este despre mai mult decât paste și pizza, iar dacă vei călca în restaurantul familiei, vei înțelege că ceea ce se petrece aici este o manifestare superlativă a pasiunii pentru ingrediente de cea mai bună calitate și rețete tradiționale ”de la ei”.

Bistecca alla Fiorentina, Parmigiana di Melanzane, Spaghetti allo Scoglio, Lasagna alla Bolognese sunt doar câteva preparate pentru care merită să vii la Michelangelo. Dacă ai ocazia să-i răpești câteva minute pe Alexandru din bucătărie sau pe Anca dintre mese, îți vei da seama imediat că aici nu este vorba de un mecanism de îmbogățire rapidă. În schimb, vorbim de multă muncă, pasiune și suflet pentru un vis care, timp de mult timp, părea, în cel mai bun caz, absurd.

Cum a fost viața în Italia și de ce s-au întors să facă o afacere în România

Pentru a înțelege ce a fost în sufletul lor când au plecat în Italia, dar mai ales de ce s-au întors acasă, am vorbit câteva minute cu Alex și Anca de la Restaurant Michelangelo din Sighișoara, iar răspunsurile lor se regăsesc în rândurile de mai jos.

Când și de ce ați plecat în Italia?

Alexandru Varga: Am plecat în Italia în 1993, la 18 ani, după terminarea liceului, pentru o viață mai bună. Mama plecase deja cu 2-3 ani înainte și aveam un loc sigur în care să ajung. Alternativa în Sighișoara pentru un trai decent la acea vreme ar fi fost să lucrez trei schimburi într-o fabrică.

Cât ați stat acolo și cum a fost experiența peste graniță?

Alexandru Varga: Am petrecut 24 de ani în Italia, la Florența. Am început la restaurantul unde lucra mama mea la acea vreme, era singura variantă disponibilă. Am plecat de la premisa că sunt tânăr și trebuie să muncesc. Ulterior s-a cultivat pasiunea pentru gătit, dar la început nu au fost toate roz. Am lucrat în mai multe restaurante cu diverse niveluri de profesionalism, am urmat sfaturile oamenilor cu experiență în industrie până am ajuns bucătar șef. În toți acești ani, am dobândit cunoștințe nu doar de bucătărie, dar și de administrarea unei afaceri și managementul unei echipe. Mi-am făcut o serie de relații printre furnizori de calitate, furnizori la care apelez și în ziua de astăzi când sunt în Sighișoara.

Mi-ar fi plăcut să fac mai multe cursuri de perfecționare în bucătăria italiană, dar, până la urmă, tot ce am învățat a fost la fața locului. Din păcate, presiunea a fost prea mare pentru a-mi întreține familia, pentru a trăi în condiții civilizate, cât și pentru a acumula experiență. Timp de câteva decenii, practic, am furat meseria.

De ce v-ați întors în România, în ce an?

Alexandru Varga: M-am întors în 2017 pentru a-mi realiza visul acasă, un restaurant cu specific italian. Denumirea o aveam în minte deja de 15 – 20 de ani, Restaurant Michelangelo. Totul era foarte bine definit, aveam deja furnizorii mei de produse italiene în care aveam foarte mare încredere, aveam rețetele și multă forță de muncă.

Cât de greu a fost să vă îndepliniți visul pe meleaguri mioritice?

Alexandru Varga: A fost foarte, foarte greu. Încurajările din partea prietenilor, cunoscuților, colegilor și a familiei extinse au fost zero. Soția și socrii au fost cei care mi-au înțeles ambiția și, mai mult decât atât, au rămas alături de mine pe termen lung și m-au motivat să rezist cu valorile și principiile mele culinare. Încercând să aduc o bucătărie diferită în Sighișoara, prea puțini au fost cei care m-au înțeles.

Clienții nu au venit imediat. Din păcate, într-un oraș turistic, afinitatea este pentru bucătăria exclusiv românească și, eventual, pizza și paste. Norocul meu a fost că, în niciun moment nu a fost vorba de partea financiară, cât a fost despre realizarea visului meu și materializarea ambițiilor mele de chef-patron alături de soția mea, acasă.

După acești ani de birocrație autohtonă, ați mai recomanda și altor români să se întoarcă în țară să-și deschidă o afacere?

Alexandru Varga: Din păcate, nu. Statul român pare să se dea peste cap pentru a-ți sabota orice inițiativă. Nu e vorba că nu poți funcționa sau progresa, ci pur și simplu este de zece ori mai greu decât în occident. Sunt o grămadă de situații în care autoritățile sau cei care vin în control preferă să zică ”nu se poate” sau ”nu este în regulă” pentru că nu s-au mai confruntat cu o situație sau alta, în loc să-ți ofere niște soluții sau alternative.

Dincolo de birocrație, problema în România a fost și va rămâne calitatea forței de muncă. Pretențiile pentru bani vin cu mult peste cunoștințele în domeniu, peste abilitatea de a dobândi cunoștințe noi, peste profesionalismul pe care îl asociezi în mod normal cu acest domeniu. Astfel, deși suntem foarte mândri de ceea ce am realizat la Restaurant Michelangelo în Sighișoara, ne-am fi bucurat să fie un pic mai ușor, nu mult.